|
Mister2007
Cinefil
Inregistrat: acum 18 ani
|
|
Oaspeti de seara
Film produs la Casa de Filme Cinci in anul 1976
Prima difuzare : 22 aprilie 1977 (Cinema „ Scala ” , 20.00 - Gala Filmului)
Actiune ~ Ecran normal ~ Color ~ 2143 metri ~ 75 minute
Regia : Gheorghe Turcu
Scenariul : Alexandru Siperco
Imaginea : Ion Anton
Distributia :
Ion Caramitru ... Jianu , operator radiotelegrafist
Tricy Abramovici ... Stana , operator radio , agent german infiltrat in Rezistenta româneasca
Traian Stanescu ... Vrancea , ofiter comunist , maior , aghiotantul generalului
Stefan Radof ... Gorun , activist PCR in conspirativitate
Emanoil Petrut ... Generalul
Ovidiu Iuliu Moldovan ... Vasile , muncitor
Marta Balint ... Mioara , sotia lui
Ileana Popovici ... Viorica
Alexandru Lungu ... Invatatorul
Mircea Veroiu ... Maiorul Weber
Paula Chiuaru ... Marta
Constantin Sasu ... Vizante
Subiect : Film simili - politist pe o trama inspirata din activitatile de rezistenta ale antifascistilor romani . Identificarea si demascarea unui agent german ce se substituise unuia dintre cei doi telegrafisti trimisi „ de la centru ” , in vederea stabilirii legaturii radio dintre cei aflati in clandestinitate si aliati , in august 1944 .
Filmul intra in productie la 1 aprilie 1976 .
Perioada de filmare : 1 iunie - 6 septembrie 1976
Locatii : Podul Dambovitei - Arges , Comana - Ilfov , Buftea
Cronica filmului din revista Cinema - aprilie 1977 :
<<< De numele regizorului Gheorghe Turcu este legat unul din frumoasele filme ale cinematografiei noastre , unul dintre acele filme care apar rar si in viata unui regizor , si in viata unei cinematografii : O mica intamplare . Un film care si-a pastrat intacte candoarea , prospetimea si valoarea si dupa 20 de ani . Filmul dezvaluia atunci , in 1957 , un regizor sensibil la detaliile vietii , un psiholog atent , aplecat cu tandrete si umor asupra „ micilor oameni ” , cu intelegere si gravitate asupra „ micilor intamplari ” generatoare de sensuri mari , unul dintre acei regizori preocupati de tot ce se ascunde dincolo de aparente , un neobosit cautator de adevar - adevarat .
Realizat dupa un scenariu de Alexandru Siperco , filmul de fata aduce pe ecran un episod din marele serial al vietii dinaintea lui august 1944 , unul dintre multele episoade pregatitoare ale acelui august 1944 . Construit pe o trama psihologic - politista , scenariul propune spre rezolvare urmatoarea situatie : un grup bine organizat de rezistenta antifascista cere aliatilor un om de legatura , un transmisionist radio prin care sa se poata comunica si stabilii momentul unei actiuni comune impotriva fascistilor . In locul celui solicitat , sosesc , la interval de cateva zile , doi oameni , un barbat si o femeie . In mod logic , unul dintre cei doi este spion . Dar exista si posibilitatea ca amandoi sa fie de buna credinta .
Scenariul exploateaza cu multa ravna aceasta situatie si construieste o actiune stransa , palpitanta , plina , aglomerata as spune chiar , de mister si de mistere , o actiune din care nu-ti poti permite sa scapi nici o clipa fara riscul de a nu mai pricepe nimic , de altfel , constient de acest pericol , scenaristul simte nevoia unei explicatii , nu prin fapte ci prin vorbe , o explicatie metodica , didactica aproape si foarte utila pentru buna intelegere a filmului , foarte utila dar nu atat de cinematografica . Aceasta aglomerare de date , de posibilitati si variante din scenariu , este concomitent binele si raul filmului .
Din punct de vedere al actiunii , ea tine treaz , cateodata pana la oboseala , interesul spectatorului . Imbulzeala si inghesuiala de mistere si false mistere , ce se leaga si dezleaga in fiecare clipa , apasa greu nu numai asupra actiunii , ci si asupra personajelor , asupra reactiilor lor , asupra dialogurilor care devin din firesti , o prea lunga lista de speculatii , calcule si explicatii . Filmul capata astfel o anumita fluiditate logica , in schimb isi pierde fluiditatea si fluidul artistic .
Singura secventa cu adevarat emotionanta este cea de la inceput , acea selectie de materiale de arhiva montate cu „ mâna libera ” si cu real fior artistic . >>>
Eva Sarbu , Cinema - aprile 1977
Ceea ce a omis Eva Sarbu sa spuna in cronica sa , faptul ca regizorul revenea pe platou dupa 11 ani de pauza , de la accidentul grav pe care l-a suferit in perioada de filmare cu „ Portretul unui necunoscut ” (1960) , realizat pana la urma de Andrei Calarasu .
Modificat de Mister2007 (acum 18 ani)
|
|
